Mi-ai plăcut când te-am văzut,
În autogară când ne-am întâlnit,
N-am fost experimentat și n-am știut
Iubirea dintre noi să fie de năstăvilit.

Am petrecut clipe frumoase împreună,
Plimbându-ne, strâns ținându-ne de mână,
Cu degetele împreunate,
Din priviri ne sorbeam cu dragoste.

Ne înțelegeam atât de bine
Încât nu-mi vine a crede,
Știind ce noi doi am trăit,
Drumurile ni s-au despărțit!

Când din inelul ce ți l-am dăruit,
A început să piardă petricele,
O premoniție am avut,
Că nu-i un semn binevenit...

Am refuzat să cred în premoniție,
Mi-am forțat norocul și soarta,
Mă agățam ca de o speranță de relație,
Că n-am trăit degeaba-n viață!

Am fost pe aceeași lungime de undă,
Sufletele ne erau împreună,
Deși distanța dintre noi era mare,
Dragostea nu avea frontiere!

Iubirea dintre noi nu era de ajuns,
Tu aveai alt vis și altă cale de urmat,
Pentru mine era prea mult,
Nu era drept ca aripile să ți-le fi tăiat!