Doi tineri din Sibiu au trecut peste prejudecăţi pentru a fi împreună

Iuli-Ana's picture

Andra şi Alex sunt împreună de aproape şapte ani. S-au întâlnit din întâmplare, în urma unei conversaţii pe yahoo messenger. „Nu exista facebook pe vremea aceea. Nu ştiam niciunul cum arată celălalt”, spune amuzată Alexandra Ioana Stamin. De mică i se spune Andra şi aşa îi spune şi iubitul ei, Alex Homănă.
Povestea lor de dragoste este una care poate fi dată oricând exemplu celor care pun problemele fizice ale cuiva în faţa sentimentelor. Andra are sindrom amiotrofic neurogen spinal. Se deplasează greu şi are nevoie de un scaun cu rotile. Nimic nu a contat pentru Alex, care, imediat ce a văzut-o s-a îndrăgostit iremediabil. Acum, după aproape 7 ani de relaţie, Alex încă spune din tot sufletul că „Andra este totul pentru mine”.
„Alex a apărut când aveam cea mai mare nevoie”
Chipul Andrei se luminează atunci când vorbeşte despre Alex. Îi place să spună că iubitul ei a apărut atunci când ea avea cea mai mare nevoie. „Înainte de el, am fost într-o altă relaţie care, treptat, devenise toxică pentru mine. M-a ajutat mult. Începusem să-mi petrec multe, multe ore în faţa calculatorului, parcă în căutarea a ceva, a cuiva. Pierdeam timpul efectiv încercând să-mi găsesc liniştea si conversând cu diferite persoane, de obicei pe messenger sau pe hi5.
Asta se întâmpla prin 2009, la sfârşitul verii. Până într-o zi, ca oricare alta, o zi care mă prindea din nou în faţa calculatorului... Am primit invitaţie pe Yahoo messenger să intru într-o conferinţă. Eu, care nu eram adepta chestiunilor de genul acesta, de conferinţă pe mess, nu ştiu ce m-a făcut să apăs butonul de acceptare a conversaţiei. Şi cam aşa a început totul”, povesteşte Andra despre momentul în care a început să vorbească cu Alex. Nici nu i-a trecut prin cap că cel cu care vorbea, băiatul extrem de tupeist şi vorbăreţ, avea să devină omul lângă care îşi va face planuri de viitor.
„Am intrat în acea conferinţă şi era hărmălaie totală. Toată lumea scria mesaje, nu se înţelegea nimic. Eu tăceam, că sunt mai cuminte din fire. La un moment dat se mai liniştesc lucrurile, ramân în conversaţie câteva fete şi un anume tare guraliv. Îşi încerca el norocul pe acolo, se dădea în petic . Mie mi se părea uşor dezgustător, pentru că niciodată nu am agreat genul acesta de băieţi tupeişti, genul . Dar, ca să mă scot din starea aceea uşor depresivă în care mă aflam la momentul respectiv din cauza fostului prieten, m-am băgat în discuţii. Era un mare bandit, chiar m-a şi minţit că are 17 ani, deşi avea 18. Eu urma să fac 19 şi să plec la facultare”, îşi aminteşte Andra, care, pe vremea aceea, era acasă, în Hunedoara. Pentru că discuţia cu Andra despre filme, muzică şi viaţă, în general, l-a captivat, Alex a ieşit din conversaţie şi a adăugat-o pe Andra în lista de prieteni.
După câteva conversaţii, Andra şi Alex au făcut schimb de fotografii. Ochii mari ai Andrei şi chipul senin l-au făcut pe Alex să se îndrăgostească iremediabil. A suferit în tăcere, pentru că Andra încă nu pusese punct final relaţiei pe care o avea.In fiecare zi, Alex o bombarda pe Andra cu complimente, dar ea nu se dădea cucerită. Până într-o zi, când, în urma unor certuri cu fostul iubit, Andra a decis să îi acorde atenţie şi chiar a acceptat să se vadă prin webcam. „Atunci am simţit dulcea otravă din Săgeata lui Cupidon. Alex era un băiat de-o fineţe rară, zâmbăreţ, gropiţele lui m-au dat gata, ochii mari m-au cucerit. Dar nu m-am demascat. Ştiu că am râs de el pentru că avea un ochi vânăt”, povesteşte Andra Stamin. „Avusesem un accident rutier în urmă cu o lună, am avut toată partea dreaptă a feţei zdrobită”, îşi aminteşte Alex. A suportat multe operaţii de reconstrucţie a chipului, dar între timp şi-a revenit şi doar la o privire atentă îţi poţi da seama că accidentul şi-a lăsat amprenta uşor pe chipul lui.
Alex şi Andra au discutat ore în şir, ea i-a spus că nu poate ieşi din relaţia cu fostul iubit, dar pentru el nimic nu conta. Iar ea, deşi nu accepta, nu suporta ideea că nu îl va găsi pe Alex când se va conecta din nou la internet.
Decizia de a se rupe de „fostul” a luat-o când şi-a dat seama clar că e înşelată, când el i-a răspuns din greşeală la telefon şi era cu o altă fată, care îi cerea să se despartă de Andra. „Fostul meu prieten a profitat de slăbiciunile mele, m-a facut sa devin dependentă, era sigur că mereu mă are la îndemână, îmi spunea că dacă el mă părăseşte nimeni nu se va mai uita la mine. Mama mea ştia ca sufăr din cauza lui şi m-a încurajat să îi acord atenţie lui Alex. Mama a fost şi este cea mai bună prietenă a mea. Puţine sunt secretele care le am faţă de ea. Cumva, şi ea a contribuit la relaţia asta şi datorită ei am deschis ochii la timp”, spune Andra. S-a despărţit atunci de fostul iubit şi a început să îi acorde atenţie lui Alex. Aveau acleeaşi pasiuni, erau amândoi eram la licee de matematică-informatică, tot ce ţinea de tehnologii nu le era străin, le plăcea să descopere lucruri noi cu ajutorul internetului şi calculatorului. Le plăcea aceeaşi muzică şi îşi trimiteau melodii cu mesaj. După două-trei săptămâni, Andra simţea că s-a îndrăgostit. Alex, la fel. Ea a fost cea care a început discuţia. „Ştii…nu ştiu cum să încep…", iar Alex s-a înroşit de emoţie. La fel de mare este emoţia şi acum, după şapte ani, când îşi aduc aminte. Nu a apucat să îi spună nimic. „E ceea ce cred eu?”, a întrebat Alex. Apoi i-a spus clar: "Yes, I'm crazy and I love you". Andra, deşi avea sentimente puternice pentru el, încă nu reuşise să treacă de fosta iubire, aşa că nu i-a spus ce simte.
În octombrie, Andra a început facultatea la Sibiu. S-a împăcat cu fostul iubit. Atunci Andra i-a explicat lui Alex motivele ei. I-a spus de boala ei. Doar că iubirea pe care Alex i-o purta Andrei era mai presus de boală. Iar refuzul Andrei a căzut ca un trăznet peste Alex. „Dar nu am renunţat. Ştiam că trebuie să fim împreună”, mărturiseşte Alex. Până în primăvară, Andra şi Alex nu au mai vorbit. Andra s-a lăsat dusă de viaţa ei tristă: relaţia cu cel care o înşelase, cursuri la facultate şi cam atât. Până într-o zi, când, în drum spre Hunedoara, după un examen, Alex a sunat-o. „M-a întrebat ce mai fac, cum mă înţeleg cu fostul etc. M-a rugat să opresc la poştă, fiindcă mi-a trimis un colet. Era o cutiuţă învelită în coală albă. Nu am avut răbdare să ajung acasă, să îl desfac. Înăuntrul cutiuţei era un căţeluş mic de plus, pe care îl am şi în ziua de astăzi. Avea o inimioară şi un trandafir în braţe. Era şi o felicitare roşie, cu trandafiri, pe care de asemenea, o păstrez. Scrie <Îmi pare rău dacă te-am supărat vreodată cu ceva, dacă ţi-am făcut rău, dar vreau să ştii că te iubesc şi te voi iubi pentru totdeauna şi îmi e dor de tine”.
După ce a primit cadoul, Andra a simţit că răsare soarele cu adevărat. Alex o iubea şi doar asta conta pentru ea. „Alex a înţeles tot ce se întâmplă cu mine, ce e cu boala mea. Eu nu sunt paralizată. Mă mişc, simt orice. Sunt în proporţie de 90% ca şi voi, cei sănătoşi. Dar nu pot merge şi nu pot depune eforturi mari. Mă iubea indiferent de boală. De fapt, eu m-am născut sănătoasă, doar că, în 1991 mi s-a făcut un vaccin anti-poliomielită expirat. Ceea ce am eu e un fel de atrofie musculară”, spunea ea.
„Nu a contat nimic. Nu am avut nicio reacţie negativă. Mi-a plăcut de ea şi n-a contat nimic altceva. Nu am fost şocat, mişcat. Eram îndrăgostit. Sunt îndrăgosit. Este cea mai frumoasă şi o iubesc pentru tot ceea ce e ea”, spune Alex.
„Dacă îmi amintesc bine, el a şi lăcrimat când am acceptat să fim iubiţi. De fericire! El mă iubea atât de mult şi era atât de curat şi sincer, încât considera că nu am făcut nimic greşit alegând să îl las pe el la o parte pentru fostul în situaţia mea”, îşi aminteşte Andra.
În următoarea săptămână, Andra pleca de acasă, spre Sibiu şi avea drum prin Alba, de unde era Alex. Atunci a fost prima dată când s-au văzut faţă în faţă. „Nici nu am apucat să ies din maşină, că s-a aruncat direct să mă sărute. Parcă ne cunoşteam de o veşnicie. Mie mi-a fost teamă: mă gândeam că s-ar putea să nu mă placă. Pozele nu exprimă neapărat realitatea. Sau putea să nu-mi placă mie. Dar, nici vorbă de asta. A fost parcă ceva familiar pentru mine şi în acelaşi timp ceva…de nedescris. Aveam sentimentul că vreau să strig, să mulţumesc pentru ceea ce mi se întâmplă. Era ceea ce aveam eu nevoie: iubire, înţelegere, respect, lucruri pe care nu le-am cunoscut până la el. Alex este şi va rămâne prima mea adevărată iubire. Şi chiar dacă pe atunci eram doar nişte copii visători şi nesiguri, uite-ne aici, după aproape 7 ani, aceiaşi, mai închegaţi ca oricând şi cu multe planuri în faţă”, povesteşte Andra Stamin
Andra şi Alex spun că nu au nevoie de o zi anume să îşi serbeze iubirea. Ei se iubesc în fiecare zi. „Noi doi am reuşit să rupem orice barieră. Am îndurat multe, am suferit amândoi. Dar mereu am avut câte o vorbă bună unul pentru celălalt şi în felul acesta am depăşit orice obstacol. Ne-am încurajat reciproc şi nu am renunţat. Mergem oriunde împreună şi suntem întotdeauna unul lângă celălalt, ca orice cuplu care se iubeşte”, spune Andra.
Din toamna lui 2010, şi Alex a venit la Sibiu, la facultate şi au rămas să îşi construiască viaţa la Sibiu. Ca să stabilizeze relaţia, la banchetul de absolvire a facultăţii, Alex i-a pus Andrei pe deget inelul de logodnă. „A fost de poveste! M-a cerut în una din cele mai importante zile din viaţa mea. Martori au fost toţi colegii şi profesorii mei”, îşi aminteşte Andra.
Dacă pentru alţii viaţa Andrei ar putea părea grea, ea nu cedează. Face cursuri de perfecţionare şi, împreună cu Alex, au planuri măreţe: „Vrem să urmăm cursul natural al vieţii, să ne unim destinele într-o zi. Imediat după absolvirea facultăţii am început masterul şi ne-am dedicat formării noastre profesionale. Urmăm diferite cursuri: eu, de graphic design, el de web design. Ne dezvoltăm împreună, pentru că ne plac aceleaşi lucruri”, spune tânăra.
„Vrem să începem să ridicăm ceva împreună. Să clădim. Vrem să ne achiziţionăm o locuinţă a noastră, vrem sa ne stabilim în Sibiu. Şi, după ce realizam toate astea, urmează şi acel pas. Speram ca în maxim doi ani să ne căsătorim”, spune Alex.
Reţeta fericirii lor o spune Andra: „Noi suntem ca o familie deja. Eu cred că fericirea de fapt, vine din lucruri mici. E nevoie de respect reciproc şi înţelegere. Dacă acestea există, iubirea curge necondiţionat. Între noi, de exemplu, nu au existat şi nu există certuri. Când unul dintre noi este tensionat, celălalt îl temperează. Avem încredere supremă unul în celălalt”, spune Andra. Ce înseamnă ea pentru el? „Totul! Poţi să îmi iei orice pe lumea asta. Dar nu pe Andra. Aş renunţa la orice”, spune Alex.
Amândoi mărturisesc că îşi doresc un copil. „Eu sper şi mă rog la Dumnezeu să pot da naştere unui copil. Dar dacă nu se poate, vom adopta. Când îţi doreşti ceva cu adevărat, lupţi. Şi când lupţi, ai toate şansele să câştigi”, spune Andra.
Sursa: http://www.gandul.info

Categorii: 

Tags: 

Comments