E frig afara...E atat de mohorat!
Vantul se joaca, bruma peste copaci s-a coborat.
Eu stau in casa si pe fereastra tot privesc,
Sufletul incerc sa-mi amagesc...

Focul arde-n soba domolit,
Eu tot privesc la peisajul pustiit.
Atat de trist...si de frumos, totul imi pare
Iar al meu suflet tanjeste dupa alinare.

Maretia naturii as vrea sa o patrund,
Bucuria renasterii sa-mi fie tot mereu in gand,
Sa-i pot trai tristetea mai usor,
Sa-mi pot duce astfel si-al meu dor.
http://iuli-ana.blogspot.com/