Omul,fiinţă cugetătoare

Dragos's picture

Dintre toate subiectele asupra cărora se poate reflecta, nici unul nu suscită mai mult interes şi nu are o mai mare importanţă decât cel care priveşte omul însuşi. Ce este omul? În multe din aceste cazuri, la aceată întrebare,s-a încercat să se dea o definiţie. Astfel am văzut că persoana care răspunde, poate formula diverse argumente,în funcţie de statutul ei social:dacă am întreba un anatomist,el ne va răspunde invocând caracteristici care diferenţiază anatomic omul de celelalte animale; la rândul său psihologul va încerca să răspundă invocând trăsăturile conştiinţei şi vieţii sufleteşti. Reflecţia asupra existenţe umane reprezintă esenţa oricărui demers filosofic, ce a fost redat în antichitate de filosoful grec Socrate prin intermediul maximei sale celebre:″Cunoaşte-te pe tine însuţi″,ce îndeamna la autocunoaştere. Filosoful francez,Blaise Pascal,în lucrarea sa intitulată: ″Scrieri alese″,sugera,că omul nu era altceva decât o″trestie cugetătoare″ şi nu era necesar ca întregul univers să se înarmeze spre al strivi, ci ar fi fost destul doar o picătură de apă, ca să-l ucidă, din acest concept filozofic reiese,că omul ar fi încă mai nobil decât ceea cel ucide; iar avantajul pe care îl are asupra lui, este faptul că universul nu-l cunoaşte. Filosoful francez Rene Decartes afirma,că omul este un lucru ce cugetă, astfel concluzia conceptului său filozofic despre om sintetiza trăsătura definitorie, ce îl diferenţia în general de celelalte vieţuitoare, prin faptul că omul gândeşte, fiind capabil de aş exprima trăirile şi simţurile. Poetul şi filosoful român Lucian Blaga, afirma în lucrare sa intitulată:″Geneza metaforei şi sensul culturii″,că animalul este cu adevărat străin de″existenţa întru mister şi pentru revelare″,de dimensiunile şi complicaţiile vieţii umane ce rezultă din acest mod de existenţă, eminamente uman. Filosoful şi savantul grec, Aristotel, în lucrarea sa intitulată ″Politica″ făcea următoare afirmaţie, precum că:″omul este din natură o fiinţă mai socială decât orice altă fiinţă gregară″, aceasta fiind trăsătura lui esenţială,ce îl diferenţiază de celelalte vieţuitoare. Aşa cum spunem despre o stea că are propietatea de a fi în chip esenţial un corp ceresc,la fel putem spune că omul are proprietatea de a fi sociabil. Platon a încercat,să ne dea o definiţie a omului,prin care sugera că acesta″ este un animal biped, fără pene şi cu unghii late″,sintagmă ce descria într-un mod hilar fiinţa umană. Faptul că omul îşi poate exprima trăirile sufleteşti, este redat şi cu ajutorul zâmbetului,ce reprezentă o părticică din esenţa divină a sufletului său, şi totuşi cele trei caracteristici invocate, nu sunt fundamentale sau esenţiale pentru om. La întrebărea fundamentală a filosofiei, ce trebuie să fac?,răspunsul lui Imanuel Kant,din lucrea sa,intitulată: ″Bazele metafizicii moravurilor″,era următorul: ″fă ceea ce nu intră în contradicţie cu imperativul categoric de a trata omul ca scop şi niciodata ca un mijloc ″, adică niciodată nu trebuie să îţi tratezi semenul, ca pe un mijloc de satisfacere a propriilor interese. Nietzsche,considera că scopul în sine,reprezenta acea uniune în care forţa şi voinţa de putere şi-au găsit împlinirea în cel mai înalt grad. Omul este esenţa societăţii şi trebuie apreciat pentru valorile sale morale,ce îl diferenţiază de celelalte fiinţe gregare din natură, având discernământ pentru a distinge, binele de rău şi pentru aş împărtăşi sentimentele faţă de semeni săi.

Categorii: 

Tags: 

Comments