,,În Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 889 din data de 8 decembrie 2014 a fost publicată Decizia Curţii Constituţionale nr. 681/2014 referitoare la admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 55 alin. (4) lit. k^1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-un dosar al Tribunalului Cluj –Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale şi vizează dispoziţiile art. 55 alin. (4) lit. k1) din cap. III intitulat „Venituri din salarii” al titlului III –Impozitul pe venit din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal. Textul de lege criticat are următorul conţinut: –Art. 55 alin. (4) lit. k1): „Definirea veniturilor din salarii […] Următoarele sume nu sunt incluse în veniturile salariale şi nu sunt impozabile, în înţelesul impozitului pe venit: […] k1) veniturile din salarii realizate de către persoanele fizice cu handicap grav sau accentuat;”. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că autorul acesteia deduce neconstituţionalitatea art. 55 alin. (4) lit. k1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal din faptul că aceste prevederi de lege instituie o discriminare între persoanele încadrate în grad de handicap grav sau accentuat, întrucât, potrivit textului de lege criticat, veniturile din salarii realizate de către această categorie de persoane nu sunt impozabile, neexistând însă o reglementare similară şi în cazul persoanelor fizice cu handicap grav sau accentuat care realizează venituri din profesii libere, în sensul scutirii şi a acestora de la plata impozitului pe aceste venituri. Referitor la critica de neconstituţionalitate formulată în prezenta cauză, Curtea apreciază că facilităţile fiscale conferite de legiuitor au fost acordate tocmai în considerarea calităţii de persoană cu handicap grav sau accentuat, şi nu în funcţie de sursa veniturilor realizate, aşa încât de aceste facilităţi fiscale ar trebui să beneficieze toate persoanele aflate în această situaţie. Curtea observă că art. 50 din Constituţie consacră dreptul persoanelor cu handicap de a se bucura de o protecţie specială, sens în care statul trebuie să asigure realizarea unei politici naţionale de egalitate a şanselor, de prevenire şi de tratament al handicapului, în vederea participării efective a persoanelor cu handicap la viaţa comunităţii. Pentru a da eficienţă acestei norme constituţionale, legiuitorul a reglementat un ansamblu de drepturi şi măsuri puse la dispoziţia persoanelor cu handicap pentru a facilita integrarea şi incluziunea socială a acestora, având în vedere tocmai statutul lor special. În acest sens, Legea nr. 448/2006 a statuat principiile care stau la baza protecţiei persoanelor cu handicap, printre care şi prevenirea şi combaterea discriminării, egalizarea şanselor, egalitatea de tratament în ceea ce priveşte încadrarea în muncă şi ocuparea forţei de muncă. De asemenea, art. 6 lit. h) din acest act normativ prevede că persoanele cu handicap beneficiază, printre altele, şi de drepturi la facilităţi fiscale, însă în mod egal, fără discriminare,în considerarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 50 teza întâi potrivit cărora „Persoanele cu handicap se bucură de protecţie specială”. Curtea constată că statutul de persoană cu handicap trebuie să îi plaseze într-o poziţie egală pe toţi cei care au acest statut, care trebuie să se bucure în aceeaşi măsură de aceleaşi facilităţi fiscale, în speţă fiind vorba de scutiri de impozit pe veniturile realizate. În mod contrar, se instituie o situaţie discriminatorie în cadrul aceleiaşi categorii de persoane, care este contrară principiului egalităţii în drepturi a cetăţenilor, prevăzut de art. 16 alin. (1) din Constituţie. Aşa fiind, pe considerentul egalităţii de tratament între persoanele cu handicap grav sau accentuat, facilităţile fiscale aplicate veniturilor de natură salarială ar trebui să se extindă şi asupra veniturilor obţinute din activităţi independente –profesii libere, aşa cum, de altfel, legiuitorul a înţeles să le extindă şi asupra veniturilor realizate din pensii de către persoanele cu handicap grav sau accentuat. Prin urmare, având rolul de garant al drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, Curtea Constituţională nu poate ignora această situaţie discriminatorie născută în cadrul aceleiaşi categorii de persoane, în speţă persoane cu handicap grav sau accentuat, cu consecinţa înfrângerii exigenţelor constituţionale ale art. 16 alin. (1) potrivit cărora „Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări”. În principal, pentru argumentele expuse mai sus, Curtea Constituţională admite excepţia de neconstituţionalitate şi constată că prevederile art. 55 alin. (4) lit. k1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal sunt constituţionale în măsura în care se interpretează că nu sunt venituri impozabile, în înţelesul impozitului pe venit, veniturile realizate în mod individual din exercitarea unei profesii libere de către persoanele cu handicap grav sau accentuat.''sursa: http://www.juridice.ro/351038/scutirea-de-impozit-a-persoanelor-cu-handi..