Ziua Mondială a Sindromului Down

Iuli-Ana's picture

Astăzi, cu prilejul Zilei Mondiale a Sindromului Down, medici, psihologi, alţi specialişti, părinţi ai copiilor afectaţi de acest sindrom, dar şi adulţi care au învăţat să trăiască cu boala, atrag atenţia asupra necesităţii combaterii prejudecăţilor. Medicii spun că sindromul Down nu este o boală, ci o modificare genetică. Această afecţiune poate fi depistată chiar din timpul sarcinii. De asemenea, medicii spun că majoritatea persoanele care au sindromul Down se nasc şi cu o malformaţie congenitală, în special cardiacă.Sindromul Down este o afecţiune genetică cauzată de prezenţa unui cromozom suplimentar 21. Practic, în loc să aibă 2 cromozomi au trei, trisomie 21. Această afecţiune poate fi cauzată şi de vârsta înaintată pe care o au părinţii în momentul în care concep un copil. Sindromul Down poate fi diagnosticat din timpul sarcinii prin triplu test. Cei care au sindromul Down pot fi recunoscuţi uşor. Aspectul fizic este de tip mongoloid, cu ochi oblici, faţă lată, rotundă, urechile sunt amplasate mai jos. Şi aspectul mâinilor este pătrăţos. De asemenea, ei prezintă hiperextensibilitate musculară, motiv pentru care pot fi buni gimnaşti. Au şi o afinitate pentru muzică. Persoanele cu sindrom Down au o fire blândă, dar bărbaţii mai prezintă tulburări de comportament, fapt ce îi poate face agresivi. Mai mult, prezintă şi o întârziere mintală, iar de cele mai multe ori sindromul Down este însoţit de o malformaţie congenitală, în special cardiacă. Medicii atenţionează că o persoană cu sindrom Down are nevoie de o atenţie specială, de terapii de specialitate. În plus, interacţiunile sociale ajută foarte mult persoanele cu sindrom Down, mai ales că sunt recunoscute pentru faptul că sunt foarte afectuoase. „Un copil cu sindromul Down trebuie să beneficieze de o atenţie sporită. De când sunt mici, le trebuie evaluate şi supravegheate abilităţile psihice şi motorii. Trebuie să fie ajutaţi şi îndrumaţi de mici, să îşi ţină capul, să meargă, să ţină jucăriile, să fie îndrumaţi pas cu pas. Apoi, trebuie susţinuţi cu terapii de specialitate, educaţie incluzivă şi incluziune socială. Părinţii care au un copil cu sindrom Down şi mai doresc să conceapă încă un copil, trebuie să supravegheze cu atenţie sarcina, deoarece există şanse ca şi următorul copil să se nască la fel. Ca un mesaj, de Ziua Sindromului Down le recomand tuturor să îi accepte, să vorbească cu ei, să îi integreze. Sunt oameni ca şi noi, ba chiar foarte afectuoşi, drăgălaşi, iar contactele sociale îi ajută foarte mult. Fiecare adult şi copil cu sindrom Down este un individ aparte şi trebuie respectat ca atare. Prejudecăţile în privinţa persoanelor cu sindrom Down trebuie eliminate. Ei merită şi pot duce o viaţă normală”, a afirmat medicul Ana Fianu. Psihologul Constantin Gogoriţă, din Focşani, a explicat că foarte importantă, în cazul copiilor cu sindrom Down, este intervenţia timpurie. Totodată, specialistul a subliniat că trebuie evitată implicarea în multe activităţi suplimentare a acestor copii, viaţa de familie fiind cea primordială. „Ca orice alt copil, copilul cu sindrom Down îşi dezvoltă o serie de abilităţi. Datorită diferenţelor mari între posibilităţile individuale ale fiecărui copil, este important să luăm în considerare fiecare individ şi să nu ne oprim la idei preconcepute. Intervenţia timpurie oferă activităţi pentru sprijinirea evoluţiei copiilor cu întârzieri de dezvoltare. Pune în prim plan copilul, oferă suport emoţional familiei şi informaţii despre drepturi şi servicii. În mod ideal, profesorii itineranţi ar trebui să aibă o pregătire adecvată şi experienţa necesară, dar şi voluntarii şi alţi părinţi pot oferi aceste servicii. Este uşor ca familiile să subaprecieze experienţele zilnice şi contribuţia părinţilor la dezvoltarea copilului şi să supraaprecieze activităţile speciale. Viaţa de familie ar trebui să fie pe primul plan şi nu ar trebui să ne implicăm în multe activităţi suplimentare pentru copilul cu sindrom Down. Copiii învaţă într-o varietate de moduri: prin joacă şi joc susţinut, prin experienţele zilnice în viaţa de zi cu zi, prin modelare şi construcţie în timpul jocului şi al activităţilor zilnice, prin învăţarea structurată planificată, atunci când sarcinile sunt realizate prin paşi mici, modelate şi exersate. Este nevoie de exersare pentru a fi siguri că o abilitate este dobândită, exersarea duce la consolidarea abilităţilor şi utilizarea flexibilă a acestora în situaţii noi, exersarea duce la automatizarea abilităţilor, astfel încât ele devin uşor accesibile ca parte a unor sarcini mai complete”, a explicat psihologul Constantin Gogoriţă, precizând că părinţii îşi pot ajuta copiii să înveţe începând prin jocuri spontane, jocuri planificate şi apoi învăţare structurată. Specialişti din întreaga lume au întocmit statistici în legătură cu vârsta mamei, ca factor de risc pentru sindromul Down. S-a constatat, astfel, că riscul de a avea un copil cu sindromul Down este: mai mic de 1 la 1000 de naşteri la femeile sub 30 de ani; 1 la 400 în cazul în care mama este de 35- 40 de ani; 1 la 110 în cazul în care mama este de peste 40 ani; 1 la 25 pentru o mamă de 45 de ani.(sursa:Monitorul de Vrancea)

Categorii: 

Tags: