Înainte de a împlini un an, Aimee Mullins îsi pierdea prin amputare ambele picioare mai jos de genunchi. Doctorul familiei sale a spus la acea vreme că nu va învăta vreodată să meargă. La 19 ani însă, Aimee stabilea recordul mondial la 100 de metri garduri si săritura în lungime. S-a născut în micul Allentown, în Pennsylvania, într- un cămin modest. A avut o viată grea, dar rareori s-a plâns, chiar si în timpul celor 8 ani de chinuitoare si dureroase operatii ce au urmat de-a lungul perioadei ei de crestere. Primele ei proteze au fost din plastic dur, dar ea a insistat să învete să meargă neajutată. A refuzat cârjele si a abandonat scaunul rulant spunând "Am urât acel sentiment de a fi limitată în miscare, închisă sau dependentă de timpul altuia". În mod miraculos a devenit mai baietoi decât cei doi frati mai mici ai ei. "A făcut tot ceea ce făceau si ceilalti copii: a înnotat, s-a cătărat, a căzut din copaci" a spus tatăl ei. "Doar că ea a trebuit să muncească mai mult". Câtiva ani mai târziu, Aimee a câstigat o bursă la Universitatea Georgetown din Washington unde a continuat să se remarce ca si atletă. "M-a sunat într-o zi, asa dintr-o dată, si mi-a spus: Sunt Aimee Mullins, sunt o foarte bună alergătoare si vreau să mă antrenez cu tine" spune fostul ei antrenor Frank Galiano. "Mi-a spus că poartă proteze dar n-am stiut ce sunt alea, asa că a fost un soc atunci când a ajuns la antrenamente si i-am văzut picioarele false de la genunchi în jos. Era în permanentă dureros si inflamat, dar Dumnezeule, ea chiar alerga!" Gagliano i-a devenit mentor si a împins-o să participe la Paralimpicele din Atlanta în 1996. Ea este Aimee Mullins, atleta, alergând pe un prototip de picioare din fibră de carbon. De la Jocurile Paralimpice din 1996, a lucrat ca model, speaker, actrită, marcându-si drumul spre mai multe sporturi si publicatii decât am putea număra. Însă ceea ce multi ar putea să piardă din vedere în legătură cu Aimee, este că ea este mult mai mult decât un model inspirational. Aimee prezintă perspectiva sa asupra modului în care "necazurile", de orice fel, trebuie privite: ca o sansă de a deveni ceea ce poti să fii, nu ca un obstacol pentru ce crede societatea că ar trebui să fii. Aimee Mulllins a depăsit cu mult ceea ce comunitatea medicală încearcă să facă producând membre artificiale. Ea este undeva acolo unde poezia întâlneste protezarea; nu trebuie să fie doar functional, poate fi artistic ori poate fi excentric. "Un membru protezat nu reprezintă nevoia de a înlocui ceea ce ai pierdut, sau cel putin numai este asa. Poate fi un simbol că cel ce îl poartă are puterea să creeze orice ar fi de creat pentru acel loc, astfel că oamenii pe care societatea îi consideră a avea dizabilităti, pot deveni acum arhitectii propriei lor identităti, continuând să schimbe mereu acele identităti si desenându-si părtile din corp de pe o pozitie de oameni puternici care aleg ei cine să fie." –Aimee Mullins. Revista People a ales-o una din primele 50 de frumuseti ale lumii, este model si de curând a iesit în circuitul speakerilor, pentru o participare primind o taxă de 13.000 de euro. "Dacă vreau ceva, obtin!" a declarat ea." Asa s-a întâmplat mereu. Oamenii îsi lasă visele să zboare. Nu realizează că visele lor ar trebui să fie Steaua Nordului, călăuzindu-le deciziile vietii. Nu vreau ca la 80 de ani să mă uit în urmă si să regret că mi-am pierdut vremea plângându-mi de milă".(sursa:http://impreuna.0fees.net)