Noapte geroasă —
O cometă spre soare
Pierde meteori

de Dragoș Carabăț-Brăila

Noapte geroasă —
O cometă spre soare
Pierde meteori

Viața ei toată:
Fulgi purtați de vânt
În miez de iarnă.

de Dragoș Carabăț -Brăila

Un colier din scumpe pietre,
La gâtul tău l-am așezat,
Simțind scânteia din privire,
Când ai tăi ochi l-au admirat.

Un colier de scumpe pietre,
La gâtul tău l-am așezat,
Simțind scânteia din privire,
Când ai tăi ochi l-au admirat.

Un colier numit iubire,
La gâtul tău l-am așezat,
Simțind scânteia din privire,
Când ai tăi ochi l-au sărutat.

Anotimp cel ruginit,
Covor de frunze bătătorit,
Timpul cel încremenit,
Ce paşii-mi îl ating subit.

A venit îngerul, În roua dimineţii, A sa umbrǎ se aratǎ, Chip diafan, Ce sentimente a întruchipat, O prea sfântă imagine imaculată.

Dintre toate subiectele asupra cărora se poate reflecta, nici unul nu suscită mai mult interes şi nu are o mai mare importanţă decât cel care priveşte omul însuşi.

Curge mereu în cascade,
Viaţa însuşi o inundă,
Fizicul cel efemer,
Îndrumat este spre eden.

Pages