Trăind și trecând prin suferință, văzând nenumărate cazuri prin jurul meu, prin spitalul în care pot spune că mi-am petrecut cea mai frumoasă parte din copilărie, mi-ar fi plăcut să practic voluntariatul, mi-ar plăcea să fiu folositor semenilor mei aflați în suferință.
Această dorință a mea, e datorită propiei suferințe care m-a adus în incapacitatea de a fi depedent de cei din jur. Această situație mă face să mă simt inutil. Uneori simt nevoia de a fi folositor, de se întâmplă aceasta, sunt statisfăcut sufletește.
E plăcut faptul de a fi voluntar, chiar mi-ar face plăcere să îi ajut pe cei defavorizați de soartă. Am constat că sunt în România multe persoane cu dizabilități mult mai grav decât mine. Eu mulțumesc Domnului că merg pe propiile picioare. Asta ar putea fi consolarea multora, gândul că invaliditate la alții au cosecințe mu
lt mai grave.
PS Din păcate invaliditatea nu-mi dă dreptul la a presta o activitate, fie ea și de voluntariat!