Prin faptul că că suntem persoane cu dizabilități, înțeleg că avem meseria de pacient. De ce nu ar fi un job, avem destulă vechime pentru asta. Eu am 36 de ani, iar aceia ce au peste 20 de ani de boală se numește boală profesională. Acestea sunt definite în conformitate cu prevederile Legii securității și sănătății în muncă nr. 319/2006.
Păi dacă boala noastră e o profesie, cum spune chiar Legea, de ce să nu avem și sporuri de noapte, că sunt multe „albe” datorită bolii, de umilințele la care suntem supuși prin spitale, un salariu decent, cred că va depăși acea indemnizație de 274 de lei, care e sub nivelul existenței unui om, care respiră, mănâncă, are nevoie, pe lângă medicamentele vitale, de aceleași condiții ca ale oricărui om din orice mediu.